· pentru că originalele sunt prea scumpe: 35%
· pentru că nu se aplică legea cum trebuie: 21%
· pentru că românilor le place să obţină lucruri fără să plătească: 50%
· alt motiv: 0%
· nu ştiu / nu răspund: 14%
Primul gând care îmi vine în minte văzând rezultatele finale ale sondajului pe care l-am propus este că noi, românii, avem o părere tare proastă despre noi înşine când vine vorba de cumpărături. Majoritatea înclinăm să credem că românul este hoţ ("a obţine lucruri fără să plătească" este un eufemism pentru a fura).
Personal, nu împărtăşesc această părere şi, în consecinţă, nu cred că filmele sunt piratate în România la scara la care sunt piratate din cauză că cetăţenilor ei "le place să obţină lucruri fără să plătească", cum au votat 50% dintre repondenţi. Nu cred nici în varianta votată în proporţie de 21% care spune că pirateria filmelor e în floare "pentru că nu se aplică legea cum trebuie". Mă găsesc mai degrabă printre cei 35% care spun "că originalele sunt prea scumpe" şi, drept rezultat, este mai ieftin să obţii o copie piratată .
Mai întâi, de ce nu cred în explicaţia creditată cu 50% din voturi? Fiind o explicaţie atât de generală, ea ar trebui să funcţioneze în contextul mult mai larg al pasiunilor sau distracţiilor (pentru că asta înseamnă film pentru mare majoritatea dintre noi: pasiune şi/sau divertisment). Cu alte cuvinte, ar trebui ca românii să încerce să obţină fără să plătească şi alte bunuri din această categorie - de exemplu biletele la teatru, operă sau discotecă; cele de la fotbal, concerte sau, de ce nu?, de la circ. Sau, mai departe, am putea să ne întrebăm de ce filateliştii români nu "piratează" timbrele valoroase sau de ce colecţionarii de opere de artă nu se aruncă în vânt după copiile tablourilor celebre? Ce rost ar avea să dai bani grei pe un tablou de Toniza sau Goya când ai putea "pirata" unul?! Să fie vorba de o contradicţie aici? Pe de o parte românilor "le place să obţină lucruri fără să plătească" atunci când vorbim de pasiunea pentru filme şi tot românii plătesc bani frumoşi când vine vorba de pasiunea pentru a asculta muzică sau a vedea evenimente sportive live, de cea pentru colecţionarea timbrelor, a tablouri sau a obiecte de artă etc., adică românilor "nu le place să obţină lucruri fără să plătească". După părerea mea contradicţia este aparentă, pentru că românii, asemeni altor consumatori, preferă să cumpere ceea ce îşi doresc, dacă preţul cerut este corect, şi nu să fure (nu luăm aici în calcul excepţiile de la regulă).
În al doilea rând, de ce nu cred în explicaţia votată în proporţie de 21%? Pentru că pur şi simplu abia dacă are un grăunte de adevăr în ea. Legea românească în domeniu se aplică, în ciuda impresiei că lucrurile stau altfel. Citiţi presa - mai degrabă ce locală decât cea de Bucureşti - şi veţi observa cât de dese sunt ştirile sau articolele despre acţiunile poliţiei pentru depistarea celor care piratează. Că nu întotdeauna e uşor să-i bagi la zdub pe cei prinşi cu mâţa-n sac, asta e altă mâncare de peşte.
În al treilea rând, de ce cred că nivelul piratării filmelor este direct proporţional cu nivelul preţurilor cu care se vând originalele pe piaţă? Pentru că fiind la început şi slab dezvoltată, piaţa românească de film este plină de produse de import. Acestea sunt vândute de cele mai multe ori la preţuri mai mari decât cele practicate în ţările de unde se importă (dacă ţinem cont de ados comercial, taxe de import etc.). Combinate cu veniturile modeste ale majorităţii românilor, aceste preţuri devin prohibitive, fapt ce forţează pasionatul de cinematografie să caute căi alternative de procurare a filmelor pe DVD, cea mai la îndemână fiind piratarea lor. Preţurile foarte mare (sfidător de mari în unele cazuri - ex: "Deadwood" - Season 1 - 159,90 RON în România, acelaşi box set la aprox. 86 RON, e adevărat că la ofertă, pe amazon) nasc aproape natural o piaţă neagră a DVD-urilor. Aşa apar profesioniştii pirateriei care nu fac altceva decât să speculeze ilegal situaţia de fapt. În momentul în care câţiva întreprinzători deştepţi, cu ceva bani de investit, vor obţine drepturile de producere a DVD-urilor cu filme pentru piaţa românească există şanse reale ca preţurile să scadă serios, fără a diminua profitul; iar atunci când pentru a-ţi cumpăra un film original nu trebuie să faci gaură în buzunar, pirateria se va ofili ca o buruiană tăiată la rădăcină.
Personal, nu împărtăşesc această părere şi, în consecinţă, nu cred că filmele sunt piratate în România la scara la care sunt piratate din cauză că cetăţenilor ei "le place să obţină lucruri fără să plătească", cum au votat 50% dintre repondenţi. Nu cred nici în varianta votată în proporţie de 21% care spune că pirateria filmelor e în floare "pentru că nu se aplică legea cum trebuie". Mă găsesc mai degrabă printre cei 35% care spun "că originalele sunt prea scumpe" şi, drept rezultat, este mai ieftin să obţii o copie piratată .
Mai întâi, de ce nu cred în explicaţia creditată cu 50% din voturi? Fiind o explicaţie atât de generală, ea ar trebui să funcţioneze în contextul mult mai larg al pasiunilor sau distracţiilor (pentru că asta înseamnă film pentru mare majoritatea dintre noi: pasiune şi/sau divertisment). Cu alte cuvinte, ar trebui ca românii să încerce să obţină fără să plătească şi alte bunuri din această categorie - de exemplu biletele la teatru, operă sau discotecă; cele de la fotbal, concerte sau, de ce nu?, de la circ. Sau, mai departe, am putea să ne întrebăm de ce filateliştii români nu "piratează" timbrele valoroase sau de ce colecţionarii de opere de artă nu se aruncă în vânt după copiile tablourilor celebre? Ce rost ar avea să dai bani grei pe un tablou de Toniza sau Goya când ai putea "pirata" unul?! Să fie vorba de o contradicţie aici? Pe de o parte românilor "le place să obţină lucruri fără să plătească" atunci când vorbim de pasiunea pentru filme şi tot românii plătesc bani frumoşi când vine vorba de pasiunea pentru a asculta muzică sau a vedea evenimente sportive live, de cea pentru colecţionarea timbrelor, a tablouri sau a obiecte de artă etc., adică românilor "nu le place să obţină lucruri fără să plătească". După părerea mea contradicţia este aparentă, pentru că românii, asemeni altor consumatori, preferă să cumpere ceea ce îşi doresc, dacă preţul cerut este corect, şi nu să fure (nu luăm aici în calcul excepţiile de la regulă).
În al doilea rând, de ce nu cred în explicaţia votată în proporţie de 21%? Pentru că pur şi simplu abia dacă are un grăunte de adevăr în ea. Legea românească în domeniu se aplică, în ciuda impresiei că lucrurile stau altfel. Citiţi presa - mai degrabă ce locală decât cea de Bucureşti - şi veţi observa cât de dese sunt ştirile sau articolele despre acţiunile poliţiei pentru depistarea celor care piratează. Că nu întotdeauna e uşor să-i bagi la zdub pe cei prinşi cu mâţa-n sac, asta e altă mâncare de peşte.
În al treilea rând, de ce cred că nivelul piratării filmelor este direct proporţional cu nivelul preţurilor cu care se vând originalele pe piaţă? Pentru că fiind la început şi slab dezvoltată, piaţa românească de film este plină de produse de import. Acestea sunt vândute de cele mai multe ori la preţuri mai mari decât cele practicate în ţările de unde se importă (dacă ţinem cont de ados comercial, taxe de import etc.). Combinate cu veniturile modeste ale majorităţii românilor, aceste preţuri devin prohibitive, fapt ce forţează pasionatul de cinematografie să caute căi alternative de procurare a filmelor pe DVD, cea mai la îndemână fiind piratarea lor. Preţurile foarte mare (sfidător de mari în unele cazuri - ex: "Deadwood" - Season 1 - 159,90 RON în România, acelaşi box set la aprox. 86 RON, e adevărat că la ofertă, pe amazon) nasc aproape natural o piaţă neagră a DVD-urilor. Aşa apar profesioniştii pirateriei care nu fac altceva decât să speculeze ilegal situaţia de fapt. În momentul în care câţiva întreprinzători deştepţi, cu ceva bani de investit, vor obţine drepturile de producere a DVD-urilor cu filme pentru piaţa românească există şanse reale ca preţurile să scadă serios, fără a diminua profitul; iar atunci când pentru a-ţi cumpăra un film original nu trebuie să faci gaură în buzunar, pirateria se va ofili ca o buruiană tăiată la rădăcină.
5 comentarii:
Nu m-am inghesuit pana acum la comentarii de genul "felicitari pt blog/articol", iaca de data asta fac inaugurarea. Diferenta e ca ideea de baza a comentariului meu este "IMHO esti complet pe aratura" :)
Pe scurt, ca nu este timp: Crezi ca numai la noi se pitateaza? Numai noi, romanii, suntem hoti?
In tari cu nivel de trai mult superior, unde cumpararea legala nu face gaura la buzunar, "buruiana" e bine merci. :) Exemplu: in Suedia s-au castigat procente in campania electorala cu promisiunea indulcirii/abrogarii legii pirateriei software&media.
Se pirateaza fie si numai pt ca e mai comod sa dai o cautare pe torente sau huburi DC++ decat sa transpiri prin orash cautand in 'jde magazine un film/album bun pe care-l vrei, printre maldare de "Viata Monicai Columbeanu", "Adrian Copilul Minune - the essential" etc. :)
Si daca ar fi la fel de usor ca downloadarea unui film piratat, DA, s-ar fura si bilete la teatru. De vreme ce acum tre sa amenintzi pe tanti de la casierie cu cutitul, mai bine cumperi, asta e diferentza.
Scenariu SF: hai sa ne imaginam ca intrarea la teatru s-ar face asa: pt o suma de bani, la casierie ti s-ar da un bilet inscriptionat cu un cod de acces. La intrare n-ar rupe nimeni bilete, ci ai avea un terminal in care sa introduci acel cod.
Cata vreme ar dura sa apara pe huburi programel de generat coduri de intrare valide?
Legea se aplica? Da, dar pt. amarati. La Iasi au fost niste abuzuri jenante la un moment dat (acu un an? doi? nu mai stiu). Se intra in casa peste pustanii internautzi care aveau si ei un teanc de CDuri cu soft/media piratate. In timp ce am citit din presa ca peste 50% din institutiile statului folosesc soft pirat.
Frumos, nu? Urmuzian de-a dreptul sa te gandesti ca procesul-verbal prin care a fost amendat cine stie ce licean a fost redactat in sediul Politiei pe un Word piratat. :)
Ma mai bag in seama cand imi permite timpul. Sau cand mai emiti asemenea idei :)
Numai bine!
Omul de tinichea, care tine f. mult la anonimat si te asteapta si vara viitoare in parohie la el, pe malul lacului
Te-ai grăbit cu critica amice şi ai pierdut din vedere tocmai esenţialul din ce vroiam să spun: românii nu fură, ci preferă să cumpere, asemeni oricăror oameni de bun simţ din lumea asta. Nici eu nu-i suport pe cei care dau explicaţii simpliste de genul "noi răi, alţii buni". Am adăugat doar că la noi piratare filmelor este o practică parcă mai larg răspândită decât în alte ţări, să le zicem, care se consideră civilizate. (Reţine că nu m-am băgat la soft pentru că nu am nici o idee cum stă treaba acolo). Deci, pe tema cu furatul suntem, cred, pe aceeaşi lungime de undă.
Tu spui, pe de altă parte, că se piratează pentru că "e mai comod ... decât să transpiri prin oraş...". De acord cu tine. Şi din nou îndrăznesc să spun că suntem pe aceeaşi lungime de undă, când credem că, în România, e mai ieftin (a se citi uşor) să piratezi decât să cumperi un film. Chestia cu comodul search o poţi face şi pe amazon sau orice site specializat - de la noi sau din afară. Întrebarea e, îţi permiţi să cumperi? De cele mai multe ori nu. Şi atunci ce faci? Deschizi "torente sau huburi DC++", corect?
Acu', mă gândesc, dacă eu sunt pe arătură cu ideile mele iar tu eşti pe aproape cu ideile tale, asta înseamnă că îi fii şi tu pe arătură cu mine? :)
PS: nu mă deranjează câtuşi de puţin anonimatul atâta timp cât omul îşi argumentează onest părerile. De vreme ce tu faci chestia asta, nu văd nici un motiv pentru care ar fi nevoie de alte explicaţii.
OK, hai fie, cu nuantarile de rigoare adaugate, m-ai convins. :)
Ramane "cum am stabilit" cu aplicarea legii.
Ce mai am de adaugat: totusi e corect, romanilor le place sa aiba lucruri fara sa plateasca. Dar nu pt. ca-s romani, ci pt. ca-s oameni. Oriunde in lume e placut sa ai ceva gratis.
Eu chiar sunt printre fraierii care prefera sa cumpere daca pretul e rezonabil.
Studiu de caz: ultimul album Parazitii, "Slalom printre cretini" (pe care ti-l recomand din toata inima, cel putin "Mesaj printre Europa" ar trebui difuzat zilnic in anume institutii din Bruxelles si Roma :) )
Am tras o fuga de la munca sa mi-l cumpar.
Magazin de CDuri - nu-l aveau
Alt magazin de CDuri - il aveau, dar nenea era plecat "pt un sfert de ora"
Urc, alaturi, la una din cele doua librarii mari ale Bacaului, unde stiam ca gasesc si muzica. Ma gandeam cum sa-mi inving jena de a intreba, intr-un loc plin de Bach, Mozart, Dostoievski, C. Noica etc. (OK, si Dan Brown, da' asta este :) ) "Nu va suparati, aveti Parazitii?". Jena mi-a disparut complet cand la raft am vazut, pe langa cele de mai sus, "Chef de chef", "Regii manelelor" s.a.m.d. In fine, revenind, nu-l aveau
Inapoi la magazinul 2 - nenea nu revenise dupa "sfertul de ora".
Ajung seara acasa si din 2 cautari pe Google gasesc rapidshare link cu tot albumul. Downlaod + burn CD. Moka.
Sa ma ierte Cheloo & co., chiar am vrut sa cumpar albumul...
Discutia cu pirateria e mult mai lunga.
Exista voci care spun ca ar trebui sa fie dezincriminata. Rezumat:
(nu e neaparat punctul meu de vedere)
Producatorii de film castiga destul (prea mult!) din cinema + vanzare de DVDuri proaspat aparute.
La fel, in muzica nu mori de foame din concerte.
Pirateaza cei care ORICUM nu ar cumpara, deci de ce sa-i privam de accesul la un film/album bun?
Chiar din interiorul showbizului, Robbie Williams a cerut ca nimeni sa nu fie tras la raspundere daca in computerul pers. respective se gasesc melodii de-ale lui.
Discutie:
Brenty: You know, I think the media really fucked up when they called it "software piracy"
Brenty: Everyone WANTS to be a pirate
Brenty: If they'd called it "software faggotry" everyone would still buy all their shit
(sursa: http://bash.org )
Omul de tinichea
Promit să nu suflu o vorbă lui Cheloo & co.
În schimb mi se pare interesantă argumentarea în favoarea copierii libere a filmelor şi muzicii. (Chestia cu Robbie Williams o ştiam şi eu. Nu a făcut săracul decât să-şi ridice impresarii şi casele de discuri în cap.)
Nu ştiu de ce românii piratează filme. Ştiu doar de ce eu piratez, adică pot spunce ceva sigur în această privinţă -puţin ca la Descartes, nu-i aşa?...:)-: Pentru că nu găseşti ceea ce îţi doreşti niciodată. Dacă ai gusturi nehollywood-iene nu ai nici o şansă !
Trimiteți un comentariu