joi, 3 ianuarie 2008

Masca din oglindă

Nu ştiam absolut nimic despre filmul astă când l-am cumpărat. L-am luat totuşi pentru că era la un preţ foarte mic. Şi dacă tot l-am luat am zis să văd cum e. Am rămas încântat ca după un vis frumos, ca după o poveste minunată. De fapt asta şi este, un vis 3D, o poveste fantastică.

În câteva cuvinte, este vorba despre fata a doi proprietari de circ care, ajunsă la vârsta rebelă de 15 ani, este hotărâtă să-şi ia viaţa pe cont propriu. Astfel devine captivă îmtr-o lume imaginară, creată de ea însăşi dar guvernată de războiul dintre forţele Binelui şi Răului, echilibrul dintre cele două tabere fiind serios distrus în favoarea celor din urmă forţe. Singura cale de a reveni în lumea reală şi în acelaşi timp de a reface echilibrul distrus din lumea imaginară este de a găsi un anume obiect numit "mirrormask". Clasic, aproape plictisitor de clasic.

Aşa pare la prima privire, la fel cum povestea lui Romeo şi a Julietei, doi tineri îndrăgostiţi hotărâţi să moară unul pentru altul, este extrem de plictisitoare până asculţi şi vezi cum este pusă în scenă întreaga întâmplare. Iar Mirror Mask este o capodoperă a genului din punctul de vedere al punerii în scenă. Fantezie pură, magie a decorului, reverie a inocenţei, imaginaţie creativă de cea mai bună calitate. Efect terapeutic garantat pentru cei care caută să evadeze pentru aproximativ o oră şi jumătate din lumea reală. Contraindicat pentru cei care nu au starea necesară sau nu au chef de poveşti.

Dacă vreţi să aflaţi mai multe, puteţi vede trailerul aici sau puteţi vizita pagina de web a filmului aici.

3 comentarii:

simplu cetatean spunea...

Tot cu mentalitatea de roman amarat ai ramas mai Nicule! Cumperi cu bani putin si te bucuri tot pe bani putini.Dar faci comentarii nene de toata demnitatea saraciei tarii din care ai plecat! Revenire usoara tata!

Nicu Pahomi spunea...

Acu' că tot ne tutuim am putea să ne şi prezentăm, adică ai putea să-ţi scrii şi numele pe care îl porţi, cu mândrie bănuiesc.

Cât despre problema dumitale cu ce bani cumpăr eu, totul e o chestie de interpretare presupun. S-ar putea ca ceea ce mi se pare mie puţin să ţi se pară ţie mult. Şi invers bineînţeles.

Mentalitatea de român e o altă mâncare de peşte. În general românul cu cât e mai mitocan şi prost crescut cu atât se simte mai obligat să-i pună la punct pe ăilalţi, "amărâţii".

Dar nu despre asta era vorba în postul la care ar trebui să facem referire.

extrahophasmatis spunea...

intradevar, filmul este minunat si mi-a facut mare placere sa-l vad. as putea spune chiar ca este unul din preferatele mele. mi-ar placea sa-l cumpar, dar nu l-am gasit in niciun magazin. imi spuneti va rog de unde l-ati luat?