· pentru că originalele sunt prea scumpe: 35%
· pentru că nu se aplică legea cum trebuie: 21%
· pentru că românilor le place să obţină lucruri fără să plătească: 50%
· alt motiv: 0%
· nu ştiu / nu răspund: 14%
Primul gând care îmi vine în minte văzând rezultatele de mai sus este că noi, românii, avem o părere tare proastă despre noi înşine când vine vorba de cumpărături. Majoritatea înclinăm să credem că românul este hoţ ("a obţine lucruri fără să plătească" este un eufemism pentru a fura).
Personal, nu împărtăşesc această părere şi, în consecinţă, nu cred că filmele sunt piratate în România la scara la care sunt piratate din cauză că cetăţenilor ei "le place să obţină lucruri fără să plătească", cum au votat 50% dintre repondenţi. Nu cred nici în varianta votată în proporţie de 21% care spune că pirateria filmelor e în floare "pentru că nu se aplică legea cum trebuie". Mă găsesc mai degrabă printre cei 35% care spun "că originalele sunt prea scumpe" şi, drept rezultat, este mai ieftin să obţii o copie piratată .
Mai întâi, de ce nu cred în explicaţia creditată cu 50% din voturi? Fiind o explicaţie atât de generală, ea ar trebui să funcţioneze în contextul mult mai larg al pasiunilor sau distracţiilor (pentru că asta însemnă film pentru mare majortiatea dintre noi: pasiune şi/sau divertisment). Cu alte cuvinte, ar trebui ca românii să încerce să obţină fără să plătească şi alte bunuri din această categorie - de exemplu biletele la teatru, operă sau discotecă; cele de la fotbal, concerte sau, de ce nu?, de la circ. Sau, mai departe, am putea să ne întrebăm de ce filateliştii români nu "piratează" timbrele valoroase sau de ce colecţionarii de opere de artă nu se aruncă în vânt după copiile tablourilor celebre? Ce rost ar avea să dai bani grei pe un tablou de Toniza sau Goya când ai putea "pirata" unul?! Să fie vorba de o contradicţie aici? Pe de o parte românilor "le place să obţină lucruri fără să plătească" atunci când vorbim de pasiunea pentru filme şi tot românii plătesc bani frumoşi când vine vorba de pasiunea pentru a asculta muzică sau a vedea evenimente sportive live, de cea pentru colecţionarea timbrelor, a tablouri sau a obiecte de artă etc., adică românilor "nu le place să obţină lucruri fără să plătească". După părerea mea contradicţia este aparentă, pentru că românii, asemeni altor consumatori, preferă să cumpere ceea ce îşi doresc, dacă preţul cerut este corect şi nu să fure (nu luăm aici în calcul excepţiile de la regulă).
În al doilea rând, de ce nu cred în explicaţia votată în proporţie de 21%? Pentru că pur şi simplu abia dacă are un grăunte de adevăr în ea. Legea românească în domeniu se aplică, în ciuda impresiei că lucrurile stau altfel. Citiţi presa - mai degrabă ce locală decât cea de Bucureşti - şi veţi observa cât de dese sunt ştirile sau articolele despre acţiunile poliţiei pentru depistarea celor care piratează. Că nu întotdeauna e uşor să-i bagi la zdub pe cei prinşi cu mâţa-n sac, asta e altă mâncare de peşte.
În al treilea rând, de ce cred că nivelul piratării filmelor este direct proporţional cu nivelul preţurilor cu care se vând originalele pe piaţă? Pentru că fiind la început şi slab dezvoltată, piaţa românească de film este plină de produse de import. Acestea sunt vândute de cele mai multe ori la preţuri mai mari decât cele practicate în ţările de unde se importă (dacă ţinem cont de ados comercial, taxe de import etc.). Combinate cu veniturile modeste ale majorităţii românilor aceste preţuri devin prohibitive, fapt ce forţează pasionatul de cinematografie să caute căi alternative de procurare a filmelor pe DVD, cea mai la îndemână fiind piratarea lor. Preţurile foarte mare (sfidător de mari în unele cazuri - ex: "Deadwood" - Season 1 - 159,90 RON în România, acelaşi box set la aprox. 86 RON, e adevărat că la ofertă, pe amazon) nasc aproape natural o piaţă neagră a DVD-urilor. Aşa apar profesioniştii pirateriei care nu fac altceva decât să speculeze ilegal situaţia de fapt. În momentul în care câţiva întreprinzători deştepţi, cu ceva bani de investit, vor obţine drepturile de producere a DVD-urilor cu filme pentru piaţa românească există şanse reale ca preţurile să scadă serios, fără a diminua profitul. Iar atunci când pentru a-ţi cumpăra un film original nu trebuie să faci gaură în buzunar, pirateria se va ofili ca o buruiană tăiată la rădăcină.
Personal, nu împărtăşesc această părere şi, în consecinţă, nu cred că filmele sunt piratate în România la scara la care sunt piratate din cauză că cetăţenilor ei "le place să obţină lucruri fără să plătească", cum au votat 50% dintre repondenţi. Nu cred nici în varianta votată în proporţie de 21% care spune că pirateria filmelor e în floare "pentru că nu se aplică legea cum trebuie". Mă găsesc mai degrabă printre cei 35% care spun "că originalele sunt prea scumpe" şi, drept rezultat, este mai ieftin să obţii o copie piratată .
Mai întâi, de ce nu cred în explicaţia creditată cu 50% din voturi? Fiind o explicaţie atât de generală, ea ar trebui să funcţioneze în contextul mult mai larg al pasiunilor sau distracţiilor (pentru că asta însemnă film pentru mare majortiatea dintre noi: pasiune şi/sau divertisment). Cu alte cuvinte, ar trebui ca românii să încerce să obţină fără să plătească şi alte bunuri din această categorie - de exemplu biletele la teatru, operă sau discotecă; cele de la fotbal, concerte sau, de ce nu?, de la circ. Sau, mai departe, am putea să ne întrebăm de ce filateliştii români nu "piratează" timbrele valoroase sau de ce colecţionarii de opere de artă nu se aruncă în vânt după copiile tablourilor celebre? Ce rost ar avea să dai bani grei pe un tablou de Toniza sau Goya când ai putea "pirata" unul?! Să fie vorba de o contradicţie aici? Pe de o parte românilor "le place să obţină lucruri fără să plătească" atunci când vorbim de pasiunea pentru filme şi tot românii plătesc bani frumoşi când vine vorba de pasiunea pentru a asculta muzică sau a vedea evenimente sportive live, de cea pentru colecţionarea timbrelor, a tablouri sau a obiecte de artă etc., adică românilor "nu le place să obţină lucruri fără să plătească". După părerea mea contradicţia este aparentă, pentru că românii, asemeni altor consumatori, preferă să cumpere ceea ce îşi doresc, dacă preţul cerut este corect şi nu să fure (nu luăm aici în calcul excepţiile de la regulă).
În al doilea rând, de ce nu cred în explicaţia votată în proporţie de 21%? Pentru că pur şi simplu abia dacă are un grăunte de adevăr în ea. Legea românească în domeniu se aplică, în ciuda impresiei că lucrurile stau altfel. Citiţi presa - mai degrabă ce locală decât cea de Bucureşti - şi veţi observa cât de dese sunt ştirile sau articolele despre acţiunile poliţiei pentru depistarea celor care piratează. Că nu întotdeauna e uşor să-i bagi la zdub pe cei prinşi cu mâţa-n sac, asta e altă mâncare de peşte.
În al treilea rând, de ce cred că nivelul piratării filmelor este direct proporţional cu nivelul preţurilor cu care se vând originalele pe piaţă? Pentru că fiind la început şi slab dezvoltată, piaţa românească de film este plină de produse de import. Acestea sunt vândute de cele mai multe ori la preţuri mai mari decât cele practicate în ţările de unde se importă (dacă ţinem cont de ados comercial, taxe de import etc.). Combinate cu veniturile modeste ale majorităţii românilor aceste preţuri devin prohibitive, fapt ce forţează pasionatul de cinematografie să caute căi alternative de procurare a filmelor pe DVD, cea mai la îndemână fiind piratarea lor. Preţurile foarte mare (sfidător de mari în unele cazuri - ex: "Deadwood" - Season 1 - 159,90 RON în România, acelaşi box set la aprox. 86 RON, e adevărat că la ofertă, pe amazon) nasc aproape natural o piaţă neagră a DVD-urilor. Aşa apar profesioniştii pirateriei care nu fac altceva decât să speculeze ilegal situaţia de fapt. În momentul în care câţiva întreprinzători deştepţi, cu ceva bani de investit, vor obţine drepturile de producere a DVD-urilor cu filme pentru piaţa românească există şanse reale ca preţurile să scadă serios, fără a diminua profitul. Iar atunci când pentru a-ţi cumpăra un film original nu trebuie să faci gaură în buzunar, pirateria se va ofili ca o buruiană tăiată la rădăcină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu