Efectele benefice ale corupţiei văzute din turnul de veghe al prefecturii

Un bun prieten de al meu şi fost coleg de facultate m-a făcut atent la cine a fost numit, cu ceva timp în urmă, prefect de Vaslui. Fost student eminent la Secţia de Sociologie-Politologie a "Al. I. Cuza", Ciprian Iftimoaei ne făcuse cunoştinţă cu barbologia specifică teoriilor politicilor sociale (dacă memoria nu mă înşeală asupra titulaturii cursului) atunci când îndeplinea funcţia de preparator la Facultatea de Filosofie a aceleaşi universităţi ieşene. Dintre toţi preparatorii universitari care şi-au încercat puterile pedagogice asupra noastră, Iftimoaei este unul pe care, cel puţin eu şi câţiva dintre foştii mei colegi de facultate, nu îl vom uita prea uşor. Şi nu pentru că s-ar fi dovedit a fi un geniu al seminariilor sau contrariul, un găgăuţă penibil. Acul unui "aparat de măsură al calităţilor de asistent" - dacă aşa ceva s-ar fi inventat - aşezat în dreptul lui Ciprian Iftimoaie s-ar fi oprit în zona "normal-mediu". El şi-a câştigat faima în ochii noştri prin cu totul altfel de reprezentaţie decât cea caracteristică rolului de asistent universitar.

E vorba de o cercetare pe care ambiţiosul Iftimoaie a prezentat-o unui grup restrâns de studenţi şi profesori (doi dintre ei veniţi dintr-o ţară europeană). Prin respectiva cercetare teoretică (realizată în parteneriat cu, pe atunci student la ştiinţe politice, acum un funcţionar zelos la departamentele de integrare ale CJ Iaşi), încerca să convingă audienţa de efectele benefice pe care le poate avea corupţia în ţările fost comuniste. Nu-mi mai aduc aminte argumentaţia şi dovezile puse pe masă pentru că nu m-am putut concentra asupra lor din cauză că mă dureau fălcile de cât de strâns le ţineam ca să nu izbucnesc în râs. Invitat să ia parte la discuţiile ce au urmat prezentării rezultatelor respectivei cercetări academice, unul din profesorii veniţi din Wales a recitat în engleza veche câteva versuri din "The Canterbury Tales" ale lui Geoffrey Chaucer dintr-un volum ce îl avea la el şi din care a început să lectureze vădit indiferent la ce se întâmplă în jur imediat ce şi-a dat seama ce vor să "comunice" tinerii "cercetători". Nimeni nu a înţeles nimic din ce a recitat galezul acolo; ironia era însă cât se poate de transparentă. Am roşit până în vârful urechilor de ruşine.

Povestesc această întâmplare nu pentru a-l pune într-o lumină proastă pe omul guvernului de la Vaslui. Ciprian Iftimoaei, aşa cum l-am cunoscut eu, este o persoană cât se poate de bine intenţionată şi de bine instruită şi poate face faţă cu succes provocărilor unei înalte demnităţi publice. Ceea ce mă întrebam deunăzi cu prietenul de care vă vorbeam la început este - cum s-o fi văzând "efectele benefice" ale corupţiei din turnul de veghe al prefecturii?