Tineretul liberal ieşean între speranţă împlinită şi eşec lamentabil

Când am participat, ca ziarist, la una din întâlnirile lor de dinaintea alegerilor din 2004, mi-am spus în gând: "ferice de filiala care are în pepinieră aşa puiet". Ambiţie, dorinţă de afirmare, devotament faţă de partid, pregătire profesională serioasă în domeniile de activitate, le găseai pe toate adunate în sânul TNL Iaşi. Şi, deşi nu erau la fel de mulţi precum membrii grupului de "juniori" social-democraţi, nici la fel de devotaţi partidului precum tinerii din PD sau la fel de deschişi precum învăţăceii umanişti (conservatorii de azi) şi cu atât mai puţin înclinaţi să folosească metodele electorale de convingere ale neliniştiţilor din subordinea lui Vlad Hogea, TNL-iştii ieşeni se distingeau convingător pe scena politică locală. Ce îi scotea în faţă era capacitatea lor de a avea iniţiative proprii, nestimulate de "seniori" sau de organizaţia centrală de tineret, dar mai ales puterea de a-şi pune în practică visurile proprii. Cu alte cuvinte, unde alţii cereau voie, TNL-iştii acţionau; unde alţii stăteau cu mâna întinsă, TNL-iştii puneau mână de la mână şi construiau. Nume precum Mugur Cozmanciuc, Radu Prisăcaru, Flavius Ioniţă, Cristian Adomniţei, Tudor Chiuariu, nu spuneau nimic la începutul lui 2004. Iar aceasta nu doar ieşeanului de rând, dar nici măcar presei locale - jurnaliştii răspunzători cu redactarea ştirilor de politică locală având probleme reale în a face asocierea corectă între figura şi numele unora dintre lideri TNL-iştilor încartiruiţi în Podu Roş.

Cu totul altfel stau lucrurile acum, la sfârşit de ciclu electoral, când multe dintre numele de mai sus au căpătat o notorietate ce trece mult dincolo de liniile domoale care desenează cele şapte coline ale Iaşului, ajungând să fie cunoscute la nivel naţional şi chiar european. Notorietatea lor se datorează, pe de o parte, posturilor-cheie pe care le-au primit în administraţia publică de la Bucureşti şi cea ieşeană, iar, pe de cealaltă parte, scandalurilor publice de care ele au fost legate. Acest al doilea motiv este cel care a colorat în tonuri sumbre notorietatea căpătată de, altădată, candizii tineri liberali ieşeni. Dintr-o herghelie de mânji plini de nerv, nu a mai rămas acum decât un pluton de icari cu aripi frânte; prea grăbiţi să apuce cu ambele braţe globul de aur al puterii, mulţi dintre ei s-au fript iremediabil. Iar răul pe care l-au făcut - ironia sorţii, plecând de cele mai multe ori de la intenţii bune - nu le dăunează numai lor, ci şi imaginii partidului şi filialei ce i-a promovat. E greu de spus care dintre ei a legat cea mai mare piatră de moară de picioarele PNL Iaşi. Totuşi, dacă renunţăm la pretenţia unei determinări exacte, putem alcătui un clasament general în fruntea căruia să îl plasăm pe tânărul liberal ieşean care s-a dovedit a fi cea mai proastă "investiţie" pe care PNL-ul a făcut-o în ultimii patru ani. În acest sens, vă întreb în blog poll-ul alăturat: Care credeţi că este tânărul liberal ieşean care a stricat cel mai mult imaginea partidului care l-a promovat?